Discuții sălbatice

După cum s-a menționat în "Regândirea agriculturii", unul dintre cele mai relevante aspecte este schimbarea paradigmei, în special în ceea ce privește obiectivul pe termen scurt centrat pe eficacitate și profit. Sunt 100% de acord să sprijinim o varietate de "practici ecologice (de la permacultură la agrofestival), peisaje multifuncționale (la țară și în peisajele urbane) și localism. În plus, cred că este important:
-să creăm rețele participative de cunoștințe și expertiză și să le facem mult mai vizibile: să conectăm și să învățăm din bunele practici pentru fermierii mici și mijlocii.
- să sprijinim structurile de tip "comune", precum și cele de tip "cooperativă" (financiar, dar și prin programe educaționale, cum ar fi ERASMUS+), pentru a le împuternici și a le oferi mai multe instrumente și structuri.
- să creeze sinergii cu alte domenii ale bunăstării UE și ale sănătății ecosistemelor, cum ar fi educația formală și non-formală (mai multe programe gratuite și sprijinite privind o agricultură prietenoasă din punct de vedere socio-ecologic), precum și alfabetizarea în materie de sănătate și nutriție.

-Lisiparea terenurilor (pentru protecția diversității) este posibilă și prin agroforesterie, dar și dacă se lasă mai mult verde (de la micro la macro) în alte zone: străzi, întregul complet și suprafețele peisajelor urbane și periferii, fațade. Deși agricultura urbană nu va rezolva problema, ea este destul de importantă, deoarece "comunică" literații și hrănește țesutul nostru social (ediblecitiesnetwork
-În ceea ce privește legătura dintre agricultură și economie: agricultura este baza pentru producerea unei alimentații sănătoase. Astfel, o agricultură care nu este ecologică este dăunătoare pentru sănătatea cetățenilor UE (și a planetei), adică gândește economic: provoacă, de asemenea, boli, de la supraponderabilitate la boli respiratorii și hormonale.
În acest sens, practicile și produsele ecologice trebuie să aibă taxe mai mici sau să fie scutite de ele, deoarece, pe termen lung, ele contribuie la societăți sănătoase. Gândiți-vă doar la milioanele de euro investite de UE pentru cercetarea diabetului la copii și tineri.

Permacultura integrează diverse plante și animale, imitând ecosistemele naturale și sporind rezistența și productivitatea. Practicile durabile, cum ar fi rotația culturilor, agroforestul și agricultura organică, îmbunătățesc sănătatea solului și biodiversitatea, reducând în același timp efectele nocive asupra mediului. De exemplu, plantațiile diverse din sistemele de permacultură pot fi de peste zece ori mai productive decât monoculturile.

Pentru a facilita această tranziție, sunt necesare investiții substanțiale și sprijin politic. Uniunea Europeană poate juca un rol de lider prin redirecționarea subvențiilor agricole către practici durabile, prin aplicarea unor reglementări mai stricte în materie de mediu și prin promovarea unor standarde de muncă echitabile. Țări precum Danemarca și Țările de Jos au înregistrat deja succese prin gestionarea riguroasă a nutrienților și prin inovare agricolă.

Prin prioritizarea agriculturii durabile, UE poate da un exemplu la nivel mondial, promovând sisteme alimentare mai sănătoase, protejând mediul și asigurând echitatea socială.

Marile companii agricole susțin adesea că metodele de agricultură intensivă cu randament ridicat sunt esențiale pentru a satisface cererea globală de alimente. Acestea insistă că practicile agricole durabile sunt neviabile și vor duce la penurie de alimente, în comparație cu este o problemă contestată și cu multiple fațete. Deși există preocupări valabile în ceea ce privește randamentul și scalabilitatea în anumite contexte, numeroase dovezi științifice și empirice sugerează că, cu sprijinul potrivit, agricultura durabilă poate furniza suficiente alimente, păstrând în același timp biodiversitatea. Pentru a depăși aceste provocări este necesară o abordare holistică care să includă reformele politice, accesul la piață, inovarea tehnologică și cooperarea globală. Prin abordarea acestor factori, este posibil să se ajungă la un echilibru între securitatea alimentară și conservarea biodiversității, asigurând un viitor durabil și echitabil pentru toți.

Restaurarea habitatelor naturale, redimensionarea producției alimentare, monitorizarea degradării solului și practicile durabile, reducerea pesticidelor, restaurarea habitatelor marine, a zonelor umede, deoarece restaurarea naturală protejează împotriva pierderii naturale a biodiversității. Efectele schimbărilor climatice, cum ar fi inundațiile extreme, valurile de căldură, incendiile forestiere și furtunile, pot duce la pierderea biodiversității. Printre măsurile propuse se numără îmbunătățirea suprafețelor de păduri și a zonelor naturale, a zonelor umede, a turbăriilor, a zonelor marine îmbunătățite, ca măsuri de captare și sechestrare a carbonului, în vederea atingerii neutralității pe termen lung a carbonului, îmbunătățirea și atenuarea efectelor schimbărilor climatice și restaurarea naturală.